Esenţa homeopatiei este principiul similitudinii. Acest principiu poate fi sintetizat în formula similia similibus curantur. El a fost cunoscut încă de pe vremea lui Hipocrate. Similitudinea constă în faptul că totalitatea simptomelor şi semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanţă capabilă să producă simptome similare unei persoane sănătoase. Cu toate că despre homeopatie se crede de cele mai multe ori, că este terapia cu doze minime de substanţă, există situaţii cînd se folosec şi medicamente în cantităţi ponderabile. Doar principiul similitudinii este cel care caracterizează această modalitate terapeutică, diferenţiind-o de alte metode. De exemplu urzica produce o leziune cutanată caracteristică, cunoscută de toată lumea. Leziuni asemănătoare se întîlnesc în uticarie. Conform principiului similitudinii putem trata urticaria cu urzică potenţată. Urzica este un remediu cunoscut în homeopatie sub denumirea de Urtica urens. Administrînd Urtica urens în potenţa CH9 leziunile urticariene vor dispărea.

Înţepătura de albină provoacă o inflamaţie locală intensă, care se manifestă cu durere arzătoare, edem (umflătură), roşeaţă intensă, căldură locală. O inflamaţie articulară care îmbracă această formă clinică va beneficia de tratamentul cu Apis melifica, remediul extras din albină. Administrînd Apis CH 15 inflamaţia va dispărea datorită asemănării dintre simptomele bolii şi simptomele pe care le provoacă veninul de albină unui om sănătos.

Pentru a putea aplica această metodă de tratament va trebui să cunoaştem cît mai multe astfel de simptome pe care le provoacă unui om sănătos diferitele substanţe. Testarea remediilor pe omul sănătos este deci o consecinţă a principiului similitudinii fiind unul din momentele esenţiale ale cercetării în homeopatie. Ca urmare vor fi folosite în terapie, conform principiului similitudinii, doar remedii cunoscute, după testarea lor pe un lot suficient de mare de voluntari sănătoşi.

Homeopatia tratează afecţiunile administrînd un remediu homeopat, ca urmare a unei consultaţii medicale homeopate.

Consultaţia va ţine cont de totalitatea simptomelor pe care le dezvoltă un bolnav. Există întotdeauna un remediu specific, care poate să vindece întreg organismul şi nu numai părţi ale lui. Astfel, toată simptomatologia, fie fizică, fie psihică este integrată într-o unitate care va avea ca rezultat administrarea unui remediu. Acesta va acţiona asupra dezechilibrului care a creat întreaga simptomatologie. Tratamentul homeopatic este deci strict individualizat deoarece se urmăreşte tratarea bolnavului în complexitatea şi evoluţia sa şi nu doar a afecţiunii prezente. Pentru homeopatie nu există boli, ci doar bolnavi, astfel încît se vor avea în vedere nu numai simptomele bolii ci şi reactivitatea specifică, temperamentul, constituţia şi ereditatea persoanei respective.