Cu ce alte terapii se poate asocia homeopatia

Ideal ar fi ca terapia homeopată să constituie prima şi unica linie de tratament. Acest deziderat însă nu este aplicabil de cele mai multe ori. Dintre cele mai benefice asocieri amintim dietoterapia, regimul de dezintoxicare, corectarea dietei cu aport de vitamine şi oligoelemente, în special prin aport alimentar, respectarea măsurilor de igienă. Hahnemann face referiri la acestea în Organon, cartea de căpătîi a homeopatiei, care se constituie întru-un îndreptar al artei de a vindeca. Hahnemann recomanda în acest sens evitarea unor influenţe care ar putea exercita o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii, deşi adesea trec neobservate. În paragraful 259 al Organonului, el enumeră factorii care pot fi responsabili de alterarea stării generale. Aceştia sînt: "cafeaua, ceaiul chinezesc, sau alte ceaiuri de plante, berea preparată cu substanţe vegetale dăunătoare pacientului, lichiorurile fine şi aromatizate, ciocolată, apă de colonie şi parfumuri, flori de apartament cu miros puternic, şerveţele parfumate, praf de dinţii, condimente puternice, sosuri condimentate, îngheţată, folosirea în supe aunor plante medicinale care nu au fost indicate, asparagus, ţelină, ceapă, brînză veche, carne alterată, grăsime de porc, raţă şi gîscă, viţel, exces de zahăr şi sare, alcool nediluat cu apă, traiul în camere supraîncălzite, purtarea articolelor de lînă direct pe piele, sedentarismul, traiul în apartamente închise sau dimpotrivă excesul de exerciţiu fizic, prelungirea siestei, culcatul la ore tîrzii, igiena precară, cititul în pat, citirea cărţilor cu conţinut obscen, onanismul, coitul întrerupt, viciile (jocurile de noroc), stări de mînie, vexaţie, supărare, surmenajul fizic şi intelectual în special după masă, habitatul în ţinuturi mlăştinoase, locuinţe umede şi sordide".

Aceste recomandări pot fi aduse la zi prin raportarea la condiţiile specifice de viaţă ale secolulul nostru. Homeoaptia este compatibilă cu o dietă axată pe cereale integrale, fructe bine coapte, carne de vită sau peşte, ouă fierte tari, lapte şi apă proaspătă de izvor.

Homeopatia nu alcătuieşte o combinaţie nefastă cu nici o altă metodă de terapie, dar este preferabilă evitarea asocierilor datorită faptului că remediul homeopat este uşor de antidotat în prezenţa altor terapii medicamentoase sau acţiunea sa este imposibil de urmărit în cazul terapiilor multiple. Cel mai bine se completează cu chirurgia, dar în cazuri extreme se poate asocia chiar cu terapia anticanceroasă căreia îi diminuează din efectele secundare.

Procedurile de galvanoterapie, ionizări sau cele care utilizează magneţi sînt considerate periculoase ele producînd numai palierea bolilor. Astfel după un interval de timp în care pacientul se crede vindecat într-un mod miraculos (pentru că se simte bine şi au dispărut simptomele), el se va confrunta cu o patologie mai gravă decît prima. Întotdeauna boala nevindecată apare în alt loc, mai periculos pentru sănătate, deoarece au fost înăbuşite manifestările curative ale naturii şi au fost încălcate legiile fireşti ale vindecării. Dacă după tratamentul unui umăr blocat prin folosirea curenţilor galvanici, apare o afecţiune internă însemnă că nu am respectat direcţia de vindecare.

Unul dintre conceptele cu care operează homeopatia este tocmai legea care stabileşte direcţia pe care o parcurg simptomele în procesul de vindecare, şi acesta este una singură: dinspre organele centrale spre cele periferice. Acesta nu este inventată de homeopatie ci este copiată de acesta după modelul vindecării naturale.

Organismul ştie întotdeauna să facă acest lucru încercînd salvarea organelor cele mai importante pentru viaţă cu preţul afectării unora mai puţin vitale. În timpul şocului, de exemplu are loc spontan, fenomenul de centralizare al circulaţiei sanguine prin care se irigă preferenţial creierul şi inima în detrimentul altor aparate şi organe. 

Alta este părerea lui Hahnemann despre folosirea bioenergiei. El o numeşte "forţă curativă, negată în mod stupid, care este un dar divin nepreţuit în mîinile celor cu voinţă puternică şi intenţii bune". Ea ar avea avantajul să substituie o cantitate de energie deficitară cu energie exterioară pacientului sau să disperseze acumulările de enegie nocive în anumite teritorii. În homeopatie nu este posibil un aport de energie exterioară şi de aceea se poate recurge în stadii iniţiale ale tratamentului pacienţiilor cu vitalitate deprimată, la o încărcare prin diverse tehnici de bioenergie sau acupunctură. El atrage însă atenţia asupra evitării dispersării acumulărilor de energie prin pase. Hahnemann insistă şi asupra prevenirii degenerării acestor tehnici în misticism sau fanatism precum şi asuprea evitării exceselor de orice fel. 

 Homeopatia este total incompatibilă cu aromoterapia din raţiuni de antidotare. Substanţele folosite în aromoterapie anihilează total sau parţial efectul remediului homeopatic făcînd astfel imposibilă asocierea celor două metode.