Administrarea remediului

Cum se administrează remediile homeopate?

Remediile sînt disponibile sub formă de soluţie sau granule de lactoză impregnate cu soluţia respectivă. 
Fie că le administrăm sub formă uscată sau lichidă remediile trebuie lăsate să acţioneze o perioadă pînă la repetarea dozei.

Va fi evitată astfel suprasolicitarea organismului, prin administrări prea dese. Cînd remediul se prezintă sub formă de soluţie se pun cîte 8-10 picături de soluţie într-un pahar curat care conţine 20 ml de apă. După agitarea amestecului se bea conţinutul paharului după ce a fost ţinut în gură 30 de secunde.
Cînd remediul se prezintă sub formă de granule se vor aplica pe limbă 5 - 10 granule, direct din flacon, fără a se atinge cu mîna şi se ţin acolo pînă se topesc. Granulele homeopatice se pot administra ca atare dar se pot şi dizolva în puţină apă (20 - 30 ml).

În timpul tratamentului homeopat se evită ceaiul de mentă, muşeţel, cafeaua, băuturi alcoolice, oţetul şi pasta de dinţii obişnuită. Se preferă o pastă de dinţi homeopată sau praf de dinţi care nu conţine arome substanţe chimice şi fluor. 

Pastele de dinţii trebuie selectate cu atenţie şi în afara tratamentului homeopatic deoarece acestea conţin diverse substanţe chimice.

 

Administrarea sublinguală nu este singura modalitate, preferîndu-se uneori calea olfactivă (prin mirosirea flaconului), mai ales la pacienţii hiper reactivi. În legătură cu acesta circulă şi o anecdotă, al cărei subiect este însuşi Hahnemann. El consultase un ţăran şi îi administrase remediul respectiv prin olfacţie, după care pacientul i-a plătit consultaţia prin aceaşi modalitate, adică prin olfacţia monedei. Pentru a administra medicamentul prin olfacţie se deschide flaconul cu soluţia remediului respectiv după care bolnavul va inspira pe nas de cîteva ori la cîţiva centimetri de gura flaconului (va mirosi flaconul deschis).

Există şi o posibilitate de administrare externă a remediului, ce poate fi asociată sau nu cea internă. Astfel se folosesc comprese cu loţiuni sau se fac masaje cu uleiuri ce conţin remediul respectiv. Această modalitate de administrare se aplică în afecţiun strict localizate (traumatisme, paralizii, reumatism etc.)

Ritmul de administrare al remediului

  Ritmul de administrare va diferi în funcţie de pacient şi de afecţiunea pe care acesta o are. Dacă sîntem în faţa unei boli acute remediul se va repeta mai des. În cazul unei boli acute el se va admninistra mai rar.

Remediul se repetă la anumite intervale şi în funcţie de potenţa folosită. Astfel diluţia 200 CH se va prescrie în doză unică lunară. Potenţa 30 CH se administrează săptămînal.

  În cazurile acute remediul se administrează de două sau trei ori pe zi pînă la instalarea unei ameliorări notabile după care dozele vor fi rărite foarte mult, ele repetîndu-se doar la reapariţia simptomelor.

  Este dăunătoare administrarea remediilor cînd se constată instalarea vindecării pentru că remediile au o acţiune retard, ele continînd să acţioneze şi după sistarea adminstrării lor. Astfel potenţa 1000 CH poate acţiona chiar şi 6 luni. Potenţele aşa numite joase, adică sub 30 se administrează mai des.

  Homeopaţii începători sînt sfătuiţi să folosească în cazuri acute potenţele CH5 pînă la CH9 (sau D6 pînă la D15) de trei ori pe zi, pînă la instalarea ameliorării simptomatologiei şi stării generale. Se contraindică prescrierea de diluţii mai înalte de CH30 de către persoanele care nu au o practică îndelungată. Cînd se prescriu aceste potenţe înalte similitudinea între medicament şi tabloul clinic al remediului trebuie să fie perfectă.

  Medicamentele cu care sîntem obişnuiţi au un ritm şi un moment de administrare bine stabilit (de exemplu după masă, înainte de masă, 5 zile pe săptămînă, etc). Rămîne acesta valabil şi ce priveşte remediul homeopatic?

  Medicamentul homeopatic se adminstrează însă într-un ritm invers proporţional cu mărimea potenţei, de preferinţă la un oarecare interval de timp de mese pentru a prevenii inactivarea sa. Există însă anumite remedii care acţionează mai bine dacă sînt administrate dimineaţa, altele dacă sînt administrate seara, unele după lună plină, etc.

  Aici nu găsim nici o regulă în afară de acţiunea specifică a remediului (un sedativ se administrează seara, un medicament cu efect tonic, dimineţa).

  Astfel tipologia care răspunde mai bine la un remediu are un bioritm bine stabilit, cu scăderile şi creşterile sale. De exemplu tipul constituţional Lycodium, care va fi, deci şi vindecat de remediul Lycopodium prezintă o agravarea a stării generale sau a mai multor simptome într orele 16-20 p.m. Sulphurul resimte o senzaţie de foame canină la ora 11 a.m.

  În general remediul nu se administrează în perioada de agravare. Remediul Sepia - de exemplu - nu se administrează între orele 15 şi 17 deoarece între aceste ore există o semnificativă agravare a simptomelor tipului constituţional Sepia.